Realizarea unei hărți EC: bazele agriculturii de precizie
În ultima vreme auzim tot mai des despre agricultura de precizie ca fiind cel mai modern sistem de producție agricolă, adaptat secolului XXI. Acest sistem este destul de scump și accesibil în întregime doar fermelor mari; fermele mai mici pot aplica numai unele dintre elementele sale. În această carte nu dorim să analizăm problemele agriculturii de precizie, ci să arătăm cât de eficient poate aplica principiile acesteia un fermier care cultivă plante pe o suprafață relativ mică.
Să începem prin a clarifica principiile folosite în agricultura de precizie:
- Realizarea unei hărți a proprietăților solului, cu coordonate GPS (harta distribuției nutrienților, a umidității, a buruienilor, a producției etc.).
- Aport de nutrienți de precizie.
- Irigare de precizie.
- Lucrări ale solului de precizie.
Esențial este, așadar, să adunăm cât mai multe informații despre teren, să cartografiem limitele variațiilor, să planificăm activitățile și să tratăm local solul și plantele, în funcție de particularitățile fiecărei zone.
Agricultura de precizie include cartografierea EC-ului și a pH-ului terenului.
Pe suprafețe mari, măsurarea precisă a pH-ului solului și a conținutului de săruri (EC) se realizează cu instrumente montate pe tractoare sau pe alte vehicule în mișcare. Coordonatele GPS sunt urmărite continuu, iar datele sunt prelucrate și corelate cu hărțile solului; programele informatice le pot afișa sub forma unor hărți ale proprietăților (EC, pH). Imaginile de mai jos prezintă o hartă EC și o hartă pH realizate cu instrumente mobile.
Hartă EC și hartă pH
Rezultatele măsurate, adică hărțile concentrațiilor, sunt apoi comparate de obicei cu distribuția producției pe teren, înregistrată de combinele moderne. Astfel se pot identifica zonele cu deficit de îngrășăminte și se pot programa precis distribuitoarele, toamna sau primăvara, astfel încât acolo unde nivelul nutrienților este scăzut, să se aplice mai mult îngrășământ.
În sere și solarii, variațiile spațiale sunt mai puțin caracteristice, dar calitatea neuniformă a solului și distribuția neuniformă a apei, precum și înfundarea unor componente ale sistemului de picurare pot provoca probleme similare. Distribuția neuniformă a nutrienților poate reduce, de asemenea, productivitatea în anumite zone. Cu un EC-metru portabil, cartografierea terenului se poate realiza relativ simplu, deoarece o măsurare durează mai puțin de un minut.
Pentru realizarea hărții EC trebuie să stabilim distanțele dintre punctele de măsurare și să măsurăm valorile pe întregul teren. Dacă trecem valorile punctelor pe schița terenului, vom vedea dispersia lor. Se poate constata că în unele zone valorile EC sunt cu 15–20 % mai mici sau mai mari. Atunci merită să luăm în considerare tratarea locală a acestor zone.
